Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă o procedură complexă în domeniul reproducerii umane asistate, având posibilitatea de a utiliza ovocite proprii sau donate și spermă de la partener sau un donator, în funcție de specificul fiecărui caz.
Procesul începe odată cu stimularea ovariană, inițiată la debutul ciclului menstrual. Acest tratament hormonal, administrat subcutanat timp de 9-12 zile, are ca scop stimularea creșterii multiple a foliculilor ovarieni. Pe parcursul acestei etape, se vor efectua 4-5 examinări ecografice și dozări hormonale regulate. Ovulația este declanșată atunci când foliculii au atins dezvoltarea adecvată, moment în care se stabilește și data procedurii de puncție ovariană.
Puncția ovariană, o procedură minim invazivă, se desfășoară sub anestezie generală și ghidare ecografică transvaginală. În cadrul acestei intervenții, toți foliculii sunt puncționați, iar lichidul folicular aspirat este predat embriologului. În laboratorul de embriologie, ovocitele sunt colectate și fertilizate în aceeași zi cu sperma de la partener, alegându-se metoda de fertilizare potrivită (FIV standard, ICSI, PICSI) în funcție de parametrii spermatici și particularitățile cazului.
Embrionii rezultați sunt menținuți în cultură timp de câteva zile, preferabil până în ziua a 5-a, moment în care unul sau doi embrioni de calitate vor fi selectați pentru transferul în uterul femeii. La cel mai devreme 10 zile de la embriotransfer, pacienta poate afla dacă este sau nu însărcinată prin efectuarea unui test de sarcină din sânge (betaHCG). Acesta reprezintă un moment crucial în cadrul procedurii, oferind informații esențiale privind succesul fertilizării și continuarea îngrijirii medicale.
